picături din fulgi de dantelă
luni, 21 noiembrie 2011
Cand eram mica nu credeam ca oamenii mor , eu credeam ca oamenii cresc si atunci cand sunt destul de inalti o mana imensa iese din cer si ii aseaza pe nori . Intr-o zi am hotarat sa trisez si sa sar cat pot eu de sus , fara sa cresc , sa vad si eu ce e acolo.Am sarit pana am cazut obosita pe iarba . M-am uitat la cer si nimic, nici macar o scara .Eram asa de suparata , faza e ca uriasii nu ma intelegeau - nu planuiam sa raman acolo , dupa o ora -doua m-as fi intors la ai mei .
Ma uitam in fiecare seara la picioare sa vad daca mai crescusera sau nu , credeam ca sunt o exceptie de la regula , stiam ca intr-un fel sau altul tot o sa ajung acolo sus mai devreme decat ceilalti copii .
- in mintea mea - cand ma duceam la inmormantari credeam ca oamenii plang pentru ca vor si ei sa se duca pe nori , credeam ca sunt egoisti si ca fiecare inmormantare e un fel de initiere ... as fi vrut sa le spun sa se bucure pentru ca mai devreme sau mai tarziu si ei o sa aiba parte de acest privilegiu.
Uneori ma simteam vinovata pentru ca imi doream foarte mult sa ajung acolo ...pana cand ideea a trecut lafel de repede cuma si venit
luni, 25 iulie 2011
ise
si am luat la ise=)) si i-am fericit pe toti:))si am ales trei ani eleganti de una bucata contabilitate si 2 master :)wish me luck:D
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
miercuri, 15 decembrie 2010
foarfeca deasupra nasului
în coşul cu mere cocoşaţii îşi ascund limba sub degete
gâdilând tusea să fileze genunchii ca în filme.
din întuneric atârn foarfeca deasupra nasului si o strâng
pâna când fericirea toarce cuminte .
uneori durerea pleacă purtându-si rochia cum nimeni nu o poartă
departe de agitaţia care-i zguduie coastele în fiecare dimineaţă.
mă lasă , apoi se întoarce cu părul despletit
trezind cutele să înnebunească delicios în gura străzii.
atunci când se plictiseşte îşi plimbă degetele reci pe umerii mei
întorcându-şi buzele să-mi tragă delicat suviţele de sub sprâncenă
spunând ca nu a terminat si că mă aşteptă lânga toc
până ce trenul de la ora 5 trece peste obraji şi mă aşează între gleznele ei
să mă prindă ca un cleşte pentru că nu vrea să fie singură şi firavă ,
nu e genul de femeie care stă şi aşteaptă .
îmi bea gândurile separându-le cu un sărut printre gratii
şi mă lasă cu mainile in aer de la început la sfârşit
să mă cocoşez.
gâdilând tusea să fileze genunchii ca în filme.
din întuneric atârn foarfeca deasupra nasului si o strâng
pâna când fericirea toarce cuminte .
uneori durerea pleacă purtându-si rochia cum nimeni nu o poartă
departe de agitaţia care-i zguduie coastele în fiecare dimineaţă.
mă lasă , apoi se întoarce cu părul despletit
trezind cutele să înnebunească delicios în gura străzii.
atunci când se plictiseşte îşi plimbă degetele reci pe umerii mei
întorcându-şi buzele să-mi tragă delicat suviţele de sub sprâncenă
spunând ca nu a terminat si că mă aşteptă lânga toc
până ce trenul de la ora 5 trece peste obraji şi mă aşează între gleznele ei
să mă prindă ca un cleşte pentru că nu vrea să fie singură şi firavă ,
nu e genul de femeie care stă şi aşteaptă .
îmi bea gândurile separându-le cu un sărut printre gratii
şi mă lasă cu mainile in aer de la început la sfârşit
să mă cocoşez.
miercuri, 17 noiembrie 2010
marți, 16 noiembrie 2010
despre sfarsitu' lumii ;;)
mda ..sfârșitul lumii e în 2024 , dar nu trebuie să ne facem griji pentru că în 2012 va ploua cu meteoriţi... şi nici pentru asta nu trebuie să ne facem griji pentru că o să poluăm planeta prin simpla noastră prezenţă iar la final o să murim de prostie fără nici un fel de chin...
the end:d
the end:d
Abonați-vă la:
Postări (Atom)