luni, 21 noiembrie 2011


Cand eram mica nu credeam ca oamenii mor , eu credeam ca oamenii cresc si atunci cand sunt destul de inalti o mana imensa iese din cer si ii aseaza pe nori . Intr-o zi am hotarat sa trisez si sa sar cat pot eu de sus , fara sa cresc , sa vad si eu ce e acolo.Am sarit pana am cazut obosita pe iarba . M-am uitat la cer si nimic, nici macar o scara .Eram asa de suparata , faza e ca uriasii nu ma intelegeau - nu planuiam sa raman acolo , dupa o ora -doua m-as fi intors la ai mei .
Ma uitam in fiecare seara la picioare sa vad daca mai crescusera sau nu , credeam ca sunt o exceptie de la regula , stiam ca intr-un fel sau altul tot o sa ajung acolo sus mai devreme decat ceilalti copii .
- in mintea mea - cand ma duceam la inmormantari credeam ca oamenii plang pentru ca vor si ei sa se duca pe nori , credeam ca sunt egoisti si ca fiecare inmormantare e un fel de initiere ... as fi vrut sa le spun sa se bucure pentru ca mai devreme sau mai tarziu si ei o sa aiba parte de acest privilegiu.
Uneori ma simteam vinovata pentru ca imi doream foarte mult sa ajung acolo ...pana cand ideea a trecut lafel de repede cuma si venit

luni, 25 iulie 2011

ise

si am luat la ise=)) si i-am fericit pe toti:))si am ales trei ani eleganti de una bucata contabilitate si 2 master :)wish me luck:D

miercuri, 15 decembrie 2010

foarfeca deasupra nasului

în coşul cu mere cocoşaţii îşi ascund limba sub degete
gâdilând tusea să fileze genunchii ca în filme.
din întuneric atârn foarfeca deasupra nasului si o strâng
pâna când fericirea toarce cuminte .



uneori durerea pleacă purtându-si rochia cum nimeni nu o poartă
departe de agitaţia care-i zguduie coastele în fiecare dimineaţă.
mă lasă , apoi se întoarce cu părul despletit
trezind cutele să înnebunească delicios în gura străzii.
atunci când se plictiseşte îşi plimbă degetele reci pe umerii mei
întorcându-şi buzele să-mi tragă delicat suviţele de sub sprâncenă
spunând ca nu a terminat si că mă aşteptă lânga toc
până ce trenul de la ora 5 trece peste obraji şi mă aşează între gleznele ei
să mă prindă ca un cleşte
pentru că nu vrea să fie singură şi firavă ,
nu e genul de femeie care stă şi aşteaptă .
îmi bea gândurile separându-le cu un sărut printre gratii
şi mă lasă cu mainile in aer de la început la sfârşit
să mă cocoşez.

marți, 16 noiembrie 2010

despre sfarsitu' lumii ;;)

mda ..sfârșitul lumii e în 2024 , dar nu trebuie să ne facem griji pentru că în 2012 va ploua cu meteoriţi... şi nici pentru asta nu trebuie să ne facem griji pentru că o să poluăm planeta prin simpla noastră prezenţă iar la final o să murim de prostie fără nici un fel de chin...

the end:d


\:d/!!!

astazi a aparut noul videoclip Paramore : Playing God