joi, 15 iulie 2010

Doamnele străzilor



S-a ales praful de cinematograf
la coloana lui se adăpostesc femei
cu buze înfipte în furnici.

Din poale pe brâu
privirile se fixează în crăpături
ca să-şi arate în toată splendoarea
limbile proaspăt ceruite cu bărbaţi 6 din 49

În ochii fară sunet
mai pică câte un scrum
ca să le încarce bateriile
după zile de tânguială
non-stop.

Genul ăsta de femei mă sperie
goale pe dinăuntru şi
pline pe dinafară cu foiţe fluturaş
mirosind a plante vidate
sunt - plastic.

Dacă aş avea acum , vara,
un şal de două straturi
mi-aş înfunda nasul
în podul palmelor
să nu mai văd
cum îşi prelungesc degetele
să facă iniţierea.

E nevoie de ele în fiecare colţ al străzii,
colţul nu poate trăi fără ele.
E aproape rotund
dacă nu te loveşti de el
să-i vezi laturile
îmbrăcate în insule cu mustăţi
care şi pline de graffiti
nu pot ascunde palmierii
ţâşniţi din vulcan.

Atătea minciuni
plătite la ora cu vârf
într-o zi se vor termina
iar trecătorii vor rămâne
fără idei
să se uite la doamnele străzilor
cum alunecă pe coloană
de sus în jos
şi cum le pică buzele
generos la unghiile proaspăt
agăţate în mov
.

2 comentarii:

  1. Stiu de unde au venit unele idei din poezia asta. B-) ce frumoase ar fi fost weekend-urile la cinema, sa facem prostii impreuna :X :)) sau sa plangem :D si sa radem. :X

    Dar, totusi, simt ceva ciudat la ea, ciudat in sensul bun, ciudat in sensul schimbat :-?

    P.S. In momentul asta, unghiile mele-s mov. [-X :))

    RăspundețiȘtergere
  2. ar fi dragut daca ar renova :D
    dar daca ar renova " doamnele strazilor " unde si'ar mai face veacul;;)

    RăspundețiȘtergere